Bună seara,

Astăzi, la data de 3 decembrie se celebrează sub egida Organizației Națiunilor Unite, începând din anul 1992, Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Tema din acest an a Zilei Internaţionale a Persoanelor cu Dizabilităţi este “Realizări şi direcţii de Dezvoltare ale Mileniului: responsabilizarea persoanelor cu dizabilități şi a comunităţilor lor din întreaga lume”.

Excelența Sa, Secretarul General ONU – dl Ban Ki-Moon a declarat, printre alte aspecte esențiale legate de protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități din întreaga lume, de necesitatea integrării lor în comunitate, faptul că “ Din ce în ce mai multe state înțeleg (importanța integrării active a persoanelor cu dizabilități în comunitățile din care fac parte). Acestea realizează mai bine importanța dobândirii autonomiei și a egalității persoanelor cu dizabilități în cadrul dezvoltării durabile … Trebuie întărite politicile de dezvoltare astfel încât accesibilitatea să reprezinte una dintre dimensiunile dezvoltării durabile … Trebuie deasemenea ca noi toți să ținem cont de persoanele cu dizabilități “invizibile” ale căror drepturi sunt deseori ignorate.

La 2 martie 2011 a intrat în vigoare, pentru România, Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007, ratificată prin Legea nr. 221/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010. 

Există acte normative la nivel național și internațional prin care se încearcă protejarea persoanelor cu dizabilități, acte pe care, de multe ori, în coroborare cu prevederile Directivei 103/CE/2009, observăm că, din păcate, unele instanțe de judecată, le ignoră sau nu le apreciază îndeajuns.

Astfel Convenţia ONU Privind Drepturile Persoanelor Cu Dizabilități prevede în mod expres că indivizii cu dizabilități (inclusiv cei care au suferit o leziune medulară sau alte leziuni care generează dizabilități) au dreptul la cele mai înalte standarde de sănătate posibile (art. 25), la servicii adecvate de reabilitare (art. 26), la mobilitate, „în cel mai înalt grad posibil de independență”, inclusiv tehnologie de asistență, dispozitive de mobilitate (art. 20).

Așadar, atunci când, în urma unui accident, victima suferă vătămări care sunt considerate, din punct de vedere medical, ca dizabilități, aceste texte de lege devin incidente, se aplică în mod special.

În aceste situații victima are speranța legitimă și dreptul la despăgubiri integrale, inclusiv pentru cheltuieli medicale ce privesc intervenții chirurgicale de pionierat, tehnologii medicale de ultimă generație și de cea mai bună calitate. Este important ca, încă de la început, victima să fie ajutată, să se informeze, să afle și să beneficieze de tot ce e mai bun în domeniul său de interes, fiindcă speranța de viață sănătoasă este una legitimă și nu poate cunoaște bariere, plafoane de preț.

Ar fi multe de discutat pe această temă, întrucât speranța de viață și speranța de viață sănătoasă sunt indicatori transpuși deja în statistica oficială, care oferă un alt reper important în cuantificarea despăgubirilor materiale și a daunelor morale ce trebuie solicitate de victimă, înțelese și admise de instanțele de judecată și plătite de asigurători, în limitele lor de răspundere.

Fiind însă un subiect vast, promit că-l voi aborda mai detaliat într-o analiză viitoare.

Având în memorie pe mulți dintre cei ce sper că i-am ajutat să treacă mai ușor peste dizabilitatea ce au căpătat-o, fără voia lor, în urma unui accident, transmit un gând bun, plin de înțelegere și de speranță, către fiecare persoană care trăiește cu o dizabilitate și înțelege că, cu sprijin din partea celor din jur și cu calitățile pe care ea însăși le posedă, ne e nouă un reper pozitiv, un imbold suplimentar în faptele noastre de zi cu zi …

Please follow and like us: