1. Dozarea despăgubirilor – premise legale și aspecte practice

Cele mai dure critici și cele mai fine probleme se pun la momentul în care, în instanță sau chiar într-o eventuală discuție cu cel ce trebuie să achite despăgubirile, părțile vătămate ajung să-și cuantifice pretențiile.

Speranța legitimă a fiecărei victime este că se va găsi la un momentdat o modalitate dată de progresul științific din medicină, astfel încât suferințele sale fizice și psihice să se atenueze, să dispară, vindecarea să fie cât mai bună; de multe ori însă acestea rămân la stadiul de speranță … pe de altă parte, studiile psihologice din ultimele decenii au relevat că, atunci când victima primește o compensație, o dezdăunare pentru suferințele sale, iar dacă această dezdăunare este la nivelul real al așteptărilor sale, un efect benefic asupra victimei se observă întotdeauna.

Deși aceasta este finalitatea urmărită de legiuitor prin legislația din domeniul despăgubirilor pentru daunele morale, practica instanțelor a fost puternic deturnată la noi de abilitatea cu care, într-un final asiguratorii au dus în derizoriu suferința, problemele majore care apar în viața victimelor, nevoile lor speciale pe termen mediu și lung, handicapul pe care o persoană cu probleme medicale îl are în societate, față de o persoană sănătoasă. Dacă un magistrat ar ajunge să înțeleagă exact ce reprezintă, cum se manifestă și cum îi influențează viața unei victime problemele sale medicale, ar înțelege mai bine și faptul că, legiuitorul comunitar, atunci când a stabilit pragurile de despăgubire garantate pentru daune morale la 1.000.000 de euro pentru o victimă rănită grav, a avut în vedere o dozare echitabilă a despăgubirilor, față de situația gravă a victimei, față de viața sa întoarsă pe dos.

 

Fiind o problemă extrem de complexă, am ajuns la concluzia că numai o paralelă cu o situație mai bine cunoscută magistraților, ar putea să-i convingă pe aceștia că o mai mare aplecare asupra problematicii complexe a situației victimei se impune cu necesitate.

Astfel, dozarea despăgubirilor ar trebui să respecte aceleași seturi de principii și criterii generale pe care magistratul le utilizează la dozarea – la individualizarea cuantumului pedepsei pentru inculpați: acesta analizează aspectele date de limitele legale, aspectele legate de latura obiectivă – intensitatea, durata în timp și natura vătămărilor, precum și aspecte ce țin de latura subiectivă – modul în care aceste vătămări se răsfrâng negativ asupra calității vieții victimei. Dacă un magistrat are în vedere la individualizarea pedepselor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pentru ce magistratul ce judecă o cauză ce privește acordarea de daune morale și despăgubiri materiale nu va trebui să aibă în vedere, în dozarea despăgubirilor morale ce vor fi acordate, limitele garantate de legea aplicabilă, în coroborare cu celelalte prevederi legale corelative și cu probele tehnico-științifice care privesc starea de sănătate a victimei și vătămările suferite efectiv ?!

Sunt oare pragurile garantate prin lege doar jocandi causa – repere abstracte – suferințele, traumele pe care victima este nevoită să le suporte nu pot constitui elemente de individualizare a daunelor morale ?!

Legiuitorul comunitar, prin Directiva 103/CE/2009 nu a avut în vedere asigurarea unui nivel de trai și a unui tratament egal pentru toți cetățenii spațiului Uniunii Europene, indiferent de locul în care trăiesc la un momentdat ?!

Dacă privim în mod proporțional pedeapsa aplicată autorului unui accident produs din culpa și unui astfel de inculpat instanța i-ar aplica 1,4% din pedeapsa maximă prevăzută de lege – așa cum unii magistrați cuantifică multe din daunele morale, oare și-ar mai atinge norma penală scopul pentru care aceasta a fost dată ?!

În același fel, acordând victimei o despăgubire care, calculată uniform, pentru întreaga durată a vieții sale, abia o ajută să supraviețiuiască, cum crede magistratul că despăgubirea a fost efectivă, proporțională, că această și-a atins scopul ?! … sau trebuie în primul rând urmărit ca firmele de asigurare să-și atingă scopul de a obține cât mai mult profit ?! …

 

Sunt țări în care aceste aspecte, aflate în derapaj prin astfel de practică judiciară, au fost corectate prin lege iar victimele nu mai sunt marginalizate. Una dintre aceste țări este Italia, unde sunt folosite grile extrem de elaborate, bazate pe criterii de punctaj minimal extrem de complexe, astfel încât speranța legitimă a victimei este una cuantificabilă, reală, echilibrată …

Despre sistemele de asigurare și de despăgubiri din alte state cu care dorim să ne comparăm, voi încerca să vorbesc într-un material viitor.

 

În speranța unei mai bune informări a tuturor, vă urez să treceți cu bine peste toate încercările vieții !