Bună ziua,

Trauma apare, privită dinafară, ca un element abstract, însă, dacă ne raportăm la victimă, aceasta ne apare concret, material și se poate manifesta sub mai multe forme.

În funcție de profunzimea ei, de intensitatea și întinderea sa în timp, de modul în care se manifestă și de percepția sa de către victimă, trauma apreciez că poate fi superficială, moderată sau profundă.

Zilele de îngrijiri medicale sunt definite în mod generic de literatura de specialitate ca fiind numărul de zile necesare unei persoane vătămate, în funcție de gravitatea daunelor corporale suferite, pentru a se reface. Aprecierile de specialitate în acest sens se fac de către medicii legiști, ale căror constatări și concluzii se vor regăsi în Raportul de expertiză medico-legală. Întrucât medicii legiști pot activa și ca liber profesioniști, victimele au posibilitatea de a contracta și de a obține, în mod independent, Opinii expertale ce pot avea aceleași obiective ca și cele ale unui Raport de expertiză medico-legală, clarificând sau având în vedere cu mai mare atenție aspecte importante ce nu au fost avute în vedere sau care au scăpat experților numiți inițial de organelle judiciare. Unele dintre ele sunt foarte importante (cum ar fi: dacă anumite vătămări au pus în primejdie viața victimei, dacă altele pot semnifica sluțire sau pierdere de organ ș.a.m.d. ) .

Cu mențiunea că aproape niciodată nu există, din punct de vedere medical, o refacere completă după o vătămare corporală, momentul de vindecare a traumelor fizice nu coincide cu momentul dispariției traumelor psihice.

Victima unui accident de circulație va retrăi întotdeauna, mai mult sau mai puțin intens, atât momentele accidentării sale, momentele grele petrecute în operații chirurgicale, în saloanele de spital, apoi în tratamentele urmate – unele cu medicamente puternice, mai ales calmante, care lasă urme grele în organism – cât și retrăirea durerii psihice, adică rememorarea intensității și a unor detalii ale acestei dureri, ce se manifestă în mod particular la fiecare victimă.

Pentru a avea un element de comparație în fundamentarea pretențiilor noastre ce privesc daunele morale, ne vom raporta, pe de o parte la evaluările făcute de legiuitorul comunitar prin Directiva 103/CE/2009, când a avut în vedere sumele minime prevăzute în art. 9 alin (1) din Directiva nr. 103/CE/2009 a fi garantate de fiecare stat comunitar pentru despăgubirile obligatorii acordate pe baza polițelor de tip RCA, și pe care le plasează la valoarea de 5.000.000 Euro pentru fiecare eveniment, dar nu mai puțin de 1.000.000 Euro pentru fiecare victimă rănită grav.

Deasemenea, oricât de cinic ar suna, o viaţă umană pierdută într-un accident rutier costă, la nivel european, 1,84 milioane de euro, conform unei formule statistice denumite Valoare de Prevenire a unei Morţi (VPF – Value of Preventing a Fatality), arată raportul Consiliul European pentru Siguranţa Transporturilor (ETSC) din anul 2011. Formula nu pune un preţ pe viaţa unui om, ci ia în calcul valoarea bănească a unei morţi, care ar fi putut fi evitată dacă un accident rutier nu se întâmpla. În aceleaşi condiţii, efectele negative ale unui accident de circulaţie asupra vieţii unei persoane – victima unui astfel de accident sunt deosebit de mari, prin raportare la efectele negative pe care le are pe întreaga viaţă a acestei persoane, în toată complexitatea sa.

Din aceleaşi considerente legiuitorul Comunitar a simţit nevoia ca prin Directiva 103/CE/2009 să stabilească un plafon minim garantat pentru fiecare persoană, la 1.000.000 Euro.

Acest subiect va mai fi tratat de mine, comportând numeroase aspecte, atât legislative, dar și cu privire la practica judiciară evolutivă în materie.

 

Să aveți o zi plină de lucruri bune,