Bună ziua,

Deunăzi un avocat al unei firme de asigurări, în instanță a susținut că “Este evident că și firma de asigurări trebuie să obțină profit din activitatea sa …” Sunt de acord cu fiecare cuvânt spus și cu idea exprimată – niciodată o firmă nu poate avea activitate, decât pentru a urmări realizarea de profit, ține de esența sa, altfel ar fi organizată ca ONG, adică fără scop patrimonial …

Văzând însă că acest scop patrimonial este de cele mai multe ori exagerat și că se încearcă o creștere a profitului mai cu seamă prin diminuarea despăgubirilor, astfel că afectează o despăgubire echitabilă a celui vătămat, legiuitorul comunitar European a găsit important să consfințească niște norme și principii care să guverneze activitatea asigurărilor din România. Așa a luat naștere și a fost adoptată Directiva nr. 103/CE/2009 – la nici doi ani după ce România a devenit stat mebru, cu drepturi depline al Uniunii Europene.

Cei interesați o pot găsi și decărca gratuit textul legal la această adresă, unde vă recomand să lecturați mai ales Preambulul său și articolele 3, 4, 6, 9-12 din această normă deosebit de importantă.

Trebuie să știți că firmele de asigurări din România funcționează pe baza Legii nr. 136/1995.

Activitatea din domeniul asigurărilor este organizată și funcționează pe principiul fundamental al mutualității – ce se traduce în aceea că toată lumea contribuie la constituirea unor fonduri ce sunt utilizate pentru a-i despăgubi pe cei aflați în nevoie (art. 3 din Legea nr. 32/200 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor definește la pct. 3 că prin „asigurare” înțelegem – operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate; iar la punctul 47 definește termenul de “actuar” ca fiind persoana fizică înregistrată în Registrul actuarilor, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi a normelor emise în aplicarea acesteia, specializată în evaluarea riscului prin metode statistice care, în domeniul asigurărilor, sunt folosite pentru calcularea primelor, rezervelor tehnice şi a anuităţilor;).
În aceste condiții, este important de observant că asiguratul trebuie despăgubit prin raportare și la modalitatea în care asigurătorul înțelege să administreze astfel de fonduri obținute. Or, este de notorietate că societățile de asigurare ocupă în acest moment cele mai luxoase clădiri de birouri din România, oferă cele mai mari câștiguri salariale din România și utilizează fondurile pentru activități sociale care sunt considerate mai degrabă de lux, fiind asociate cu cele mai profitabile actvități, la care o victimă a unui accident rutier nici nu poate visa vreodată, darămite să aibă un trai decent.

Așadar, firmele de asigurări strâng bani de la asigurați – persoane fizice și juridice, care plătesc polițele de asigurare ( în cazul nostrum sunt polițele de asigurare obligatorie RCA sau cea facultative – CASCO), îi administrează, îi folosesc în diferite feluri, inclusiv în investiții sau plasamente financiare, își plătesc angajații foarte bine, le dau prime frumoase, cedează comisioane la fel de frumoase agenților de brokeraj în asigurări, celelalte cheltuieli – cu sedii frumoase, mașini frumoase și alte lucruri frumoase, achită despăgubiri și, ce le rămâne reprezintă un frumos profit, pe care îl distribuie acționarilor sub formă de frumoase dividende. Nu întâmplător folosesc acest atribut, întrucât, chiar din datele Institutului Național de Statistică, reiese că salariile persoanelor ce activează în acest domeniu sunt foarte frumoase, chiar depășesc veniturile multor alte categorii din domenii de invidiat, cum sunt domeniul bancar, domeniul telecomunicațiilor, al petroului…

Când asigurătorul îți vinde polița, ține să sublinieze faptul că, în caz de accident, ai dreptul să fi despăgubit cu sume de până la 5.000.000 Euro (am întâlnit oameni care nici nu știau să citească bine această sumă …), însă, când e momentul – nedorit de nimeni – să achite despăgubiri pentru astfel de daune, sumele oferite de același asigurător – atunci când se și face o ofertă – sunt ușor de citit de oricine, pentru simplul motiv că sunt foarte mici, derizorii chiar…

Nu mă pot opri să nu vă relatez o situație anecdotică, de la începutul practicii mele ca avocat în acest domeniu, când încă mai credeam în onestitatea firmelor de asigurări și mă deplasam la acestea, pentru a încerca să negociez despăgubiri corecte pentru client. Victima era un tânăr de 22 de ani căruia, în urma accidentului, îi fuseseră extirpate un rinichi și o parte din ficat … era grav, dar scăpase cu viață și începea lungul drum de recuperare, atât cât se mai putea…
Așadar, reprezentantul companiei de asigurări ne spune că, pentru situația medicală prezentată, oferta companiei de asigurări este de “cel mult 20.000 lei, atât obișnuim noi în astfel de cazuri”, la care eu nu m-am putut abține și i-am spus că, dacă dorește, îi oferim noi acești bani, poate dânsul ne vinde rinichiul său și e compatibil cu victima, întrucât acesta ar fi un preț de dumping, fără concurență (apăruseră articole în ziare ce susțineau că, pe piața neagră, un rinichi costă între 20-30.000 Euro…). Aceasta a fost una dintre puținele încercări de a ajunge la o înțelegere cu asigurătorul – am constatat că, oricât ne-am strădui, numai pe calea unei hotărâri judecătorești definitive putem obține o reparație cât-de-cât serioasă a prejudiciilor suferite de victime.

Cred că ați înțeles de unde vin zbaterile asigurătorului: taxele și impozitele trebuie să și le achite la stat – cu statul rareori negociază, salarii către angajați se dau foarte bune, după cum și către colaboratorii săi, singurul cu care își permite să se comporte de pe poziții de forță este biata victimă, care, pe lângă problemele grave de sănătate pe care le are și care, statistic vorbind, mai afectează negative în mod indirect și alte circa 5 persoane din preajma sa, trebuie să caute să-și înțeleagă situația medicală în care se găsește, să-și facă un calcul cu privire la ce a pierdut până la acel moment și o previzionare realistă pentru viitor, după care să solicite despăgubirile aferente de la asigurător.

Voi vorbi într-un material viitor și despre subiectul meu de suflet – biata victimă …

Să vă feriți a deveni victime, iar de deveniți o victimă, informați-vă și luptați pentru drepturile voastre !