De câte feluri poate fi prejudiciul

 

Așa cum spuneam într-o postare anterioară, prejudiciile sunt de două feluri: prejudicii materiale și prejudicii morale, pentru care victima este îndreptățită la despăgubiri materiale, respectiv la daune morale.

Prejudiciul material se compune din toate acele cheltuieli ocazionate de victimă cu rezolvarea sau încercarea de rezolvare a problemelor ivite ca urmare a accidentului suferit. Acestea nu se confundă cu cheltuielile de judecată, care se acordă de instanța de judecată, conform legii și care se compun din cheltuielile făcute în mod direct cu judecarea cauzei, administrarea probelor, onorariile de avocat și cele ale experților.

Prejudiciile morale se compun din valorizarea tuturor elementelor vieții victimei afectate în mod negativ de accident. Doctrina și practica judiciară au identificat mai multe elemente ale vieții victimei afectate din punct de vedere al calității, dar și al existenței acestora, de un eveniment traumatic.

Dintre cele mai importante, amintesc și prezint în mod generic :

  • retardul în carieră – reprezentat de trauma suferită prin prisma pierderii, reducerii, afectării șansei de a clădi, de a dezvolta o carieră…
  • ajutorul unei terţe persoane – se referă la trauma suferită de victimă în momentul în care se află în poziția de a fi ajutată, asistată de terți, de a avea capacitatea de autoîngrijire afectată, și nu se confundă cu cheltuielile ocazionate de ajutorul unei alte persoane.
  • durerile fizice şi psihice –

Durerile fizice se referă la experiența senzorială dezagreabilă, consecutivă accidentului rutier avut, iar în privința estimării acestora ar putea fi oportună efectuarea unor expertize medico-legale care să descrie durerile fizice, natura investigațiilor, durata timpului de refacere și numărul leziunilor.

Natura și intensitatea durerilor sunt diferit trăite de fiecare victimă în parte, în funcție de vârstă, de starea de sănătate, la care s-ar putea adăuga alți factori precum echilibrul psihic, circumstanțe existențiale cum ar fi izolarea, natura activității profesionale etc.

Durerile psihice se constată și se apreciază pornind de la faptul că orice fenomen fizic dureros este perceput prin intermediul sistemului nervos, astfel că durerea fizică la care victima este supusă este însoţită, în permanentă şi de o suferinţă psihică, cu repercusiuni negative profunde asupra vieţii în ansamblu. Studiile sunt numeroase în domeniu iar dovezile influenței negative sunt extreme de elocvente.

  • prejudiciul estetic – numit și pretium pulchritudinis, constă în rezultatul de natură nepatrimonială concretizat în alterarea aspectului fizic al persoanei, urmare susceptibilă de a cauza suferințe şi de a avea repercusiuni în plan social, existența omului fiind condiționată de suportul sau material – corpul uman. Corpul însuflețit semnifică prezența persoanei fizice. Vizualizarea individului oferă multiple informații despre acesta.

Întrucât, în ultima analiză, corpul este însăși persoana, protecția conferită pe cale de reglementare poate fi privită sub un dublu aspect: individul trebuie să respecte anumite limite impuse puterii de a dispune de propriul corp, iar intervenția terților asupra corpului uman este interzisă, cu expresia cazurilor expres precizate în lege.

  • prejudiciul de agrement – rezultând din atingerea adusă satisfacțiilor şi plăcerilor vieţii, constând din pierderea posibilităţilor de îmbogăţire spirituală, ocupaţiile dezinteresate referitoare la familie şi societate, divertisment şi destindere, reprezintă o altă formă a prejudiciului suferit de victimă ca urmare directă a accidentului.
  • prejudiciul juvenil – este o categorie aparate de daună corporală care creează în favoarea victimei un drept special la reparație, cunoscut sub denumirea de pretium juventutis.

În evaluarea acestui prejudiciu, vârsta victimei are o importanță deosebită, acest prejudiciu fiind invocat pentru a compensa privațiunile pe care le suferă o persoană tânără, care se vede lipsită de posibilitatea de a participa la activitățile specifice vârstei sale.

Urmările de durată ale vătămărilor corporale sunt cu mult mai greu resimțite de către persoanele care încă nu s-au realizat profesional, familial îi social, decât de către persoanele mai în vârstă.

  • prejudiciul sexual – se referă la imposibilitatea totală sau parțială în care se găsește victima, datorita sechelelor traumatice pe care le prezintă, fie de a îndeplini actul sexual, fie de a procrea sau de a se reproduce într-o manieră normală. Punctul de pornire este dat de realitatea că sexualitatea deţine un rol important în dezvoltarea fizică și cognitivă.
  • diminuarea speranţei de viaţă, pierderea speranței de viaţă sănătoasă – numeroase studii de actualitate situează aceste valori ca fiind indici importanți în aprecierea influențelor negative pe care traumele fizice și psihice le produc asupra victimei.

Un studiu făcut public de Institutul Național de Statistică arată că persoanele cu probleme medicale grave au o speranță de viață și o speranță de viață sănătoasă mai scăzute, față de persoanele sănătoase. Față de situația medicală a victimei, de indicatorii relevanți, se pot stabili efectele negative concrete asupra persoanei.

Mă opresc aici din enumerare, cu mențiunea că aceasta nu este exhaustivă, că pe măsură ce doctrina, știința și practica evoluează, traumele persoanei cunosc o cunoștere, o conștientizare mai atente, ce recunosc un drept al victimei de a fi dezdăunată.

O aplecare mai atentă asupra acestor traume, o recunoaștere a existenței acestora și o dezdăunare potrivite pot oferi resorturile necesare victimei de a trece mai ușor peste problemele suferite prin accident.

“Timpul singur nu vindecă toate rănile. Mai curând trebuie să ia ființă o situație modificată calitativ care “suspendă” în sine condițiile traumatice, adic le depășește și permite un început calitativ diferit. La această dizolvare și depășire a situațiilor traumatice sunt importante recunoașterea vinovăției, reparațiile … “- susțin autorități în materie – Gottfried Fischer și Peter Riedesser în al lor Tratat de psihotraumatologie ( Ed. 3Trei, București, 2007, pag. 82).