Bună ziua,
Inițial m-am gândit să numesc acest demers al meu “Blogul durerii” sau “Blogul victimei de accidente de circulație” și nu am renunțat încă la acest gând – am înțeles că, tehnic vorbind, se mai poate face o astfel de modificare… însă o astfel de denumire ar fi prea impersonală, nu ar face din demersul meu decât unul mercantil, m-ar rupe de obiectivul propus.

Durerea însă face parte din viața omului, este inevitabilă, nu are legătură, în mod obișnuit cu un act voluntar al omului. Nimeni nu vrea în mod obișnuit să-și producă durere și încă înclin să cred că nimeni nu dorește să producă altcuiva durere în mod voluntar.

Durerea este fizică sau psihică – este fizică atunci când persoana suferă o vătămare a corpului său fizic și este psihică atunci când este afectată partea psihică, emoțională a persoanei. Dacă suferința psihică poate exista separat – atunci când suferim pentru că altcineva a fost vătămat, în schimb durerea fizică este mereu însoțită de durere psihică.

Vătămarea produsă de un accident de circulație este întotdeauna o traumă – adică o leziune provocată de factori externi violenți; așa ajungem să vorbim despre traume fizice și psihice. Atunci când, în urma unui accident, este vătămat sau, mai grav, decedează cineva drag nouă, noi suferim o traumă psihică. Nu putem compara cele două categorii de traume – fizice și psihice – acestea diferă de la om la om, apar și evoluează chiar în mod diferit, însă sunt situații în care traumele psihice afectează pe anumite persoane mai grav chiar decât traumele fizice.

Durerea nu se poate aprecia decât cu fiecare caz în parte, fiecare persoană este diferită, reacționează diferit și este afectată diferit, indiferent de similitudinile existente între vătămările suferite,

Cei care vor să înțeleagă mai multe aspect ale traumei, fără să folosească prea mult timp, le recomand acest link, cu descrieri succinte, de pe Wikipedia:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Traumă

Când trauma se produce fără voia noastră, aceasta ne afectează în mod negativ viața, sub toate aspectele ei iar în funcție de profunzimea traumei și de modul în care fiecare victimă o resimte, această trauma produce pierderi cuantificabile.

Statul, ca garant al respectării unor drepturi fundamentale pentru cetățeni, a căutat în permanență să ne apere de orice abuzuri și să garanteze că cetățenii săi sunt cât mai sănătoși, pentru a putea să muncească mai cu spor, să câștige mai mult, plătească taxe mai consistente, să avem un stat mai prosper.

La noi, prin Constituția Românieiart. 22 alin (1) prevede faptul că : « Dreptul la viață, precum și dreptul la integritatea fizică și psihică ale persoanei sunt garantate »

La art. 47 – Drepturi și libertăți fundamentale – alin (2) stipulează că Dreptul la asistență medicală – dreptul la viață – este cel mai natural drept al omului. Dreptul la integritatea fizică și psihică sunt garantate – omul fiind privit sub aspect juridic ca un complex de elemente în care fizicul și psihicul nu pot fi despărțite.

Directiva 103/CE/2009 a Parlamentului European și a Consiliului, privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, prevede la paragraful (12) din Preambul: “Obligația statelor membre de a garanta ca suma asigurată să nu fie mai mică decât anumite valori minime constituie un element major pentru protecția victimelor. Suma minimă asigurată în cazul vătămărilor corporale ar trebui calculată astfel încât să despăgubească integral și echitabil toate victimele care au suferit răni foarte grave, ținând seama în același timp de frecvența scăzută a accidentelor care implică victime multiple și de numărul scăzut de accidente în care mai multe victime suferă de răni foarte grave în cursul aceluiași accident.

Într-un material viitor, vă voi explica mecanismul prin care putem ajunge să cuantificăm trauma suferită.

Să aveți o zi bună,

Please follow and like us: